Te-ai întrebat vreodată de ce nu ai succesul pe care ți-l dorești și nu trăiești viața pe care ai visat-o sau la care visezi? Nu ai muncit destul? Nu ai depus destul efort? Nu ai avut inteligența necesară? Nu ai avut părinții potriviți? Nu te-ai născut în țara care trebuie? De ce oare? Sau… Poate pentru că nu este acesta într-adevăr visul tău.
Ca să ne înțelegem despre ce discutăm, hai să fim brutal de sinceri, atât cu viața dar mai ales cu noi înșine. Ce înseamnă succes? Atât aici pe plaiurile mioritice, dar și pe alte meleaguri, succesul este echivalent cu a avea o căruță de bani, opțional faimă și/sau o familie frumoasă și să poți face ce vrei cu timpul tău, adică libertate.
Și eu, ca și tine, asta mi-am dorit și am obținut marea majoritate. Am terminat un liceu pedagogic, apoi am absolvit facultatea de medicină și am devenit medic, ulterior am plecat în străinătate, am cunoscut un bărbat minunat care mă iubește și cu care m-am căsătorit, am un copil fantastic și am investit bine într-un venit pasiv, care îmi permite să nu muncesc, dacă nu îmi doresc și să trăiesc relativ decent, fără extravaganțe. Dar ce să vezi… Spre surpriza mea, nu mă simțeam fericită și împlinită.
Bine, ai putea argumenta că trebuia să adun și mai mulți bani, sau să am mai mulți copii, eventual un amant sau doi dar… De ce să am mai mult din ce am deja, când ceea ce am nu mă face fericită?
Cu alte cuvinte, am bifat toate căsuțele din rețeta succesului și totuși nu eram fericită. Așa că, după ce mi-am permis să mă bălăcesc câteva săptămâni în balta depresiei, m-am apucat să citesc și să descopăr care era motivul pentru starea în care mă aflam. Ați putea spune că trebuia să mă duc la un coleg psihiatru, dar, deși sunt medic, nu îmi plac medicamentele și prescriu și iau numai cele absolut necesare. Am început să caut alte puncte de vedere și am ajuns la concluzia următoare: cred că trebuie să evoluez.
Ok, fiind o persoană foarte structurată în gândire, atunci când nu fac un detur prin câmpurile de lalele, am început cu definițiile existente. Hmm… Evoluție înseamnă progres, schimbare, transformare, diversificare. Dar,… stai puțin… Adică să schimb ceva în plan personal?! Nu se poate, bărbatul ăsta mă iubește și eu la rândul meu la fel! Încă un copil?! Doamne ferește, și-așa am impresia că o dau în bară cu cel pe care-l am! Profesional? Aoleu! În ce domeniu să schimb profesia? Am terminat pedagogicul și nu mi-a plăcut sistemul, sunt medic și, deși iar nu sunt de acord cu sistemul, meseria îmi face plăcere. Cu ce să încep? Ce să fac?
Așa că am început să caut alte puncte de vedere.
Aflându-mă într-o stare mentală deplorabilă, salvarea a venit de la o prietenă care mi-a pus niște întrebări: Auzi, dar tu îți iubești soțul? Evident! Dar copilul? Bineînțeles! Dar te iubești pe tine însăți? Hmm… Da,… în principiu…
Hopaa! De unde a venit asta?
Și uite așa mi-am dat demisia și am pornit într-o călătorie în căutarea iubirii de sine și a evoluției prin câmpiile și lanurile mai sus menționate.
Va urma…
