E-o poveste veche… veche de demult… Doar Timpul, cel mai înțelept dintre povestitori știe cu siguranță de când anume…
A fost odată ca niciodată, peste mări și țări un tărâm de o neasemuită frumusețe, o lume magică în care domneau cele patru surori și care erau unele dintre cele mai puternice vrăjitoare din toate lumile.
Cea mai mică dintre surori era de o frumusețe neasemuită și capabilă de o magie extraordinară, magia cunoașterii. Avea puterea de a hrăni mințile tinere, deblocându-le potențialul și inspirându-le să viseze. Ea încuraja gândirea critică, stimulând setea de învățare și descoperire, putea insufla valori de curiozitate, deschidere la minte și creștere intelectuală. Cu influența ei pozitivă putea crea generații de gânditori și inovatori, propulsând regatul înainte cu cunoștințele și ideile lor. Numele ei era Educație.
Dar vai, puterea impresionantă a magiei mezinei a creat o invidie și gelozie nemaivazute în inima pizmașă a surorii mai mari, iar ea și-a folosit influența asupra celorlalte două surori și a întemnițat-o pe mezină, lasând-o să își folosească darurile numai asupra acelor supuși considerați de către surorile ei ca fiind merituoși.
Cele două surori mijlocii, pe numele lor Societatea și Cultura, aveau și ele magii puternice, care se completau.
Societatea putea oferi un sentiment de apartenență și de comunitate prin crearea de valori și norme comune. De asemenea, prin încurajarea empatiei și compasiunii, putea oferi o mai bună înțelegere și acceptare în rândul supușilor regatului pentru a celebra diversitatea și incluziunea. Ea putea învăța importanța cooperării și a unității, permițând tărâmului să prospere prin eforturi colective.
Cultura avea puterea de a păstra tradițiile, obiceiurile și expresiile artistice, de a insufla o apreciere profundă pentru moștenire și istorie, de a cultiva creativitatea, stimulând un sentiment de mândrie și conexiune între oamenii săi.
Dar vai, din cauza acestei mari nedreptăți pe care au săvârșit-o cu sora cea mică, și-au pierdut puterea pozitivă a magiei. Standardele nerealiste, ierarhiile sociale alături de prejudecăți, excluderi și discriminare a dus în cele din urmă la conformism, la suprimarea individualității, intoleranță și conflicte.
Sora cea mare, pe numele ei Religia, în lupta ei pentru putere, nu și-a dat seama ce mare blestem se abătea asupra ei. Fapta ei i-a urâțit chipul și, la vederea ei, în loc să ofere mângâiere în momentele dificile, îndrumare morală și un sentiment de scop tuturor, inclusiv surorilor ei, a fost schimonosită, ducând la fanatism și intoleranță.
Din aceasta cauză, oameni buni, mezina, Educația, și-a pierdut calea, și-a pierdut bucuria și impune o gândire standardizată, înăbușe individualitatea, crează stres și descurajează perspectivele alternative, distrugând încet-încet acest tărâm magic.
Doar împreună, cu iubire, compasiune, empatie și comunicare autentică mai pot salva acest tărâm și supușii care trăiesc aici.
Dacă o vor face? Asta doar cel mai bun povestitor o poate spune și anume Timpul.
